"Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân, m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos,"

      Şi, văzând cei de faţă răbdarea Mucenicului în atâtea chinuri şi neîncetatele lui rugăciuni pentru toţi, mulţi din ei, bărbati şi femei, s-au lepădat de idoli ţi au crezut în Hristos; iar dregătorul, cercetându-i si chinuindu-i, fără milă pe aceştia, a poruncit să li se taie capetele.

      Se zice că însăşi fata împăratului, Galina, auzind de tăria de suflet cu care Sfântul Haralambie a răbdat cele mai grele chinuri, a crezut în Hristos şi s-a botezat.

      Deci, istrovit de atâtea cumplite chinuri pe care a trebuit să la îndure, a fost osândit la moarte, prin sabie. 

      Şi Sfântul Haralambie s-a mutat la Domnul, dându-şi sufletul în temniţa (devenind martir), aşteptând să i se taie capul, şi s-a numărat printre Sfinţii noştri Părinţi.